Președinții Rusiei și Iranului, aflați sub o presiune internă tot mai mare din cauza războaielor prelungite, s-au reunit luni cu liderii Chinei și Indiei la summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO), desfășurat în Asia Centrală.
Sursa: The New York Times.
Summitul de la Bișkek
Vladimir Putin și președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, au ajuns la Bișkek, capitala Kârgâzstanului, pentru o reuniune de două zile a Organizației de Cooperare de la Shanghai. Forumul le permite Rusiei și Iranului să demonstreze existența unor surse alternative de sprijin și să contracareze încercările Occidentului de a le izola.
Inițial, organizația era formată doar din Rusia, China și patru state din Asia Centrală. În 2017, India și Pakistan s-au alăturat organizației, iar ulterior au devenit membri și Belarus și Iran. Astfel, SCO s-a transformat într-un contrapondere tot mai importantă la alianțele politice și de securitate conduse de Occident.
Rolul Chinei
În centrul atenției se află cel mai influent participant la summit, președintele Chinei, Xi Jinping. Nicio altă țară nu a jucat un rol mai important în sprijinirea economiilor și eforturilor militare ale Rusiei și Iranului decât China.
Beijingul a subminat încercările SUA și ale aliaților săi de a exercita presiuni economice asupra celor două țări, folosindu-și influența geopolitică și economică uriașă în calitate de cel mai mare importator de petrol brut și exportator de bunuri de consum din lume.
Războaiele au contribuit la consolidarea influenței deja în creștere a Chinei. Principalul rival al lui Xi, Statele Unite, este implicat în războiul cu Iranul și și-a retras o parte dintre trupele din Asia și Europa. Luna trecută, Xi a putut ignora amenințările președintelui Donald Trump de a organiza o „Ziua Z economică” împotriva țărilor care ofereau sprijin Teheranului.
Limitele presiunii economice exercitate de SUA
Summitul din această săptămână evidențiază limitele războiului economic purtat de Statele Unite. Atât Rusia, cât și Iranul au reușit să își păstreze alianțe importante în afara Occidentului, care s-au dovedit utile în diferite etape ale conflictelor lor.
Ambele țări au reușit să facă față consecințelor interne ale războaielor pentru o perioadă mai lungă decât anticipaseră unii oficiali occidentali.




