România a importat seara aproape 3.400 MW de energie electrică – mai mult decât întreaga producție internă

România a importat în seara zilei de 3 octombrie aproape 3.400 MW de energie electrică, în timp ce producția internă se situa la aproximativ 2.900 MW. Volumul importurilor s-a apropiat de capacitatea maximă de transfer a liniilor transfrontaliere, care este de aproximativ 4.000 MW.

Informația este transmisă de G4Media.ro.

Importurile au depășit producția internă

Potrivit datelor Transelectrica, sâmbătă seara, sistemul energetic național producea doar aproximativ 2.900 MW. În același timp, consumul era acoperit într-o proporție semnificativă prin importuri, care la un moment dat au ajuns la aproape 3.400 MW.

Pentru o zi de weekend, cu o cerere relativ redusă, o asemenea situație este neobișnuită. În același timp, importurile s-au apropiat de limita tehnică a capacității rețelei electrice.

Seara, producția solară dispăruse deja, iar producția de energie eoliană rămânea foarte scăzută. Hidrocentralele produceau mai puțin de 1.000 MW, în timp ce centralele pe cărbune generau, de asemenea, sub 1.000 MW.

Sistemul energetic se apropie de limita capacității sale

Situația este complicată suplimentar de reducerea producției hidroenergetice din cauza secetei și a nivelului scăzut al Dunării.

În acest context, centrala nucleară de la Cernavodă rămâne oprită, iar scăderea producției solare în timpul serii pune o presiune suplimentară asupra sistemului.

În aceste condiții, stabilitatea alimentării cu energie electrică depinde tot mai mult de disponibilitatea energiei eoliene și de capacitatea de import. Dacă producția eoliană rămâne scăzută, în perioadele de vârf ale consumului din timpul serii, capacitățile interne ar putea fi insuficiente.

De ce România nu și-a majorat producția internă

Nivelul ridicat al importurilor nu poate fi explicat prin prețurile scăzute ale energiei electrice. Sâmbătă seara, prețul pe piața pentru ziua următoare depășea 1.900 de lei/MWh, ceea ce făcea ca majorarea producției centralelor pe gaze și cărbune să fie justificată din punct de vedere economic.

Cu toate acestea, centralele pe gaze funcționau la aproximativ 1.250 MW, iar cele pe cărbune la circa 600 MW. O parte dintre unitățile pe gaze erau oprite, în timp ce și capacitățile de producție pe cărbune rămâneau limitate.

Situația arată cât de dependent este sistemul energetic românesc de disponibilitatea diferitelor surse de producție și de importuri în orele în care energia solară și cea eoliană nu pot asigura necesarul de electricitate.