Ziua comemorării victimelor uneia dintre cele mai cumplite tragedii ale umanității — războiul care, potrivit unor estimări, a curmat viețile a peste 70 de milioane de oameni — este marcată pe 8 mai. Este o zi în care majoritatea covârșitoare a popoarelor lumii păstrează liniștea, rememorând pierderile catastrofale din acei ani și conștientizând că o astfel de tragedie nu trebuie să se mai repete niciodată.
Au trecut 80 de ani de la victoria împotriva nazismului, iar lumea se confruntă din nou cu o amenințare majoră — impunitatea agresorilor contemporani generează și mai multă violență și cruzime, care pot duce la un nou război mondial. Rusia a declanșat cel mai mare război din Europa de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial și, alături de aliații săi, investește sume colosale pentru ca acest război să continue și oamenii să moară.
Această țară încearcă să ascundă faptele istorice reale ale secolului XX, minimalizând complet contribuția altor popoare la victorie. Mai mult decât atât, Rusia numește cel de-Al Doilea Război Mondial „Marele Război pentru Apărarea Patriei” și, în timp ce restul lumii își pleacă capul în memoria victimelor, transformă această zi într-un spectacol de forță militară și lozinci propagandistice.
De-a lungul decadelor, Rusia s-a autoproclamat singura învingătoare în cel de-Al Doilea Război Mondial. Cu ocazia uneia dintre aniversări, dictatorul Vladimir Putin a afirmat că Rusia ar fi câștigat războiul chiar și de una singură, deoarece rușii ar fi un „popor învingător”, care ar fi suferit, potrivit lui, aproximativ 70% din toate pierderile.
Totuși, dacă comparăm retorica rusă despre război cu faptele reale, nimic din cele afirmate de ea nu corespunde realității. Rusia se prezintă drept o victimă a războiului, dar este oare adevărat? În Rusia, începutul războiului este considerat 22 iunie 1941, când Germania nazistă a atacat pe neașteptate URSS. În realitate însă, războiul a început pe 1 septembrie 1939, iar motivul pentru care Rusia evită această dată este acela că, în primii doi ani ai conflictului, a fost la fel de agresivă ca Germania nazistă.
Prin semnarea pactului Ribbentrop-Molotov de neagresiune în 1939, URSS a devenit co-agresor, ocupând teritorii străine și ucigând civili, alături de naziști. Această situație a durat până când Germania a încălcat acordul și a atacat URSS în 1941. Atunci, conducerea sovietică și-a schimbat brusc politica și a început să ascundă paginile incomode ale istoriei.
De partea Germaniei naziste au luptat numeroși ruși, organizându-se în unități separate care au luptat chiar împotriva URSS. Unii au servit în Wehrmacht, alții în SS. Cei care au rămas fideli ideologiei sovietice au pierdut și recâștigat teritorii, atribuindu-și, în final, toate meritele doar Rusiei.
Este important de reamintit că URSS era format din 15 republici, fiecare contribuind semnificativ la victoria împotriva nazismului. La fel și țările coaliției antihitleriste, ale căror eforturi au fost decisive, dar și alte popoare ale lumii, care au luptat activ în acest conflict sângeros. Moscova insistă, însă, că victoria a fost exclusiv a Rusiei, în ciuda faptului că realitatea arată contrariul: nazismul a fost învins prin unitatea multor popoare.
Potrivit istoricilor, pierderile Ucrainei în Al Doilea Război Mondial au reprezentat aproximativ 40% din pierderile totale ale țărilor membre ale URSS. Între 8 și 10 milioane de ucraineni au murit din cauza naziștilor. Pierderi mari au avut și alte popoare sovietice: belarușii, popoarele Caucazului, kazahii, uzbecii și alții. Prin urmare, este imposibil ca rușii să fi suferit 70% din pierderi, așa cum susține Kremlinul. Această cifră este intenționat umflată pentru a diminua contribuția celorlalți și a glorifica Rusia, țara care la începutul războiului a fost agresor.
În perioada pactului Ribbentrop-Molotov, URSS a ocupat Lituania, Letonia, Estonia, o parte din Polonia, Ucraina de Vest și Belarus, Basarabia și Bucovina de Nord. Astăzi, în timpul unui război la fel de oribil împotriva Ucrainei, Rusia glorifică acțiunile soldaților sovietici, mitologizează evenimente întregi și ascunde greșelile comandanților care au dus la pierderi uriașe.
Ignorând faptul că, în primii ani ai războiului, puterea sovietică s-a aflat de partea agresorului, Rusia de azi trasează o paralelă între lupta împotriva nazismului din 1941–1945 și actuala sa luptă împotriva așa-zișilor „naziști ucraineni”, care în realitate nu există. Kremlinul folosește acest nazism inventat pentru a-și justifica agresiunea.
În societatea rusă predomină sentimente anti-occidentale, alimentate de propagandă, care susține că Occidentul este dușmanul Rusiei, iar ucrainenii sunt naziști care trebuie eliminați. Imaginea eroică a Rusiei este profund înrădăcinată în conștiința cetățenilor săi, bazată pe fapte distorsionate și pe umilirea altor popoare care au pierdut la fel de mult în lupta împotriva răului.
Propaganda susține că Occidentul sprijină ideologia nazistă, în timp ce Rusia este țara-erou care a învins-o odată. Această convingere le-a fost insuflată rușilor încă din copilărie, transformându-i în susținători conștienți ai agresiunii și purtători de ură față de ceilalți, mai ales față de popoarele occidentale. Această ostilitate este alimentată de o memorie distorsionată a celui de-Al Doilea Război Mondial și de o isterie patriotică ce unește societatea în jurul regimului autoritar al lui Putin.
Rușii își manifestă ura și propaganda și în afara granițelor, organizând așa-numitele marșuri ale „regimentului nemuritor”, purtând panglici de Sfântul Gheorghe, afișând portrete ale dictatorului Iosif Stalin — unul dintre responsabilii pentru Holodomor — și scandând lozinci ale Kremlinului.
Manipularea memoriei celui de-Al Doilea Război Mondial este și un instrument de influență asupra țărilor post-sovietice, a căror independență irită Moscova. Tocmai de aceea, Rusia a transformat Belarus într-o marionetă și a invadat Ucraina pentru a recâștiga controlul, așa cum a fost în trecut. Însușindu-și victoriile tuturor popoarelor în acel război măreț, Rusia nici măcar nu se gândește să încheie actualul război. Sărbătorirea victoriei asupra nazismului, în timp ce distrugi un popor vecin — este un cinism de cea mai înaltă clasă, caracteristic Rusiei.
Imagine: ilustrativă, sursa (https://noi.md/md/analitica/75-de-ani-de-falsificare-a-istoriei-mrap-si-experienta-de-combatere-a-ei)