Merită vedeta pop de origine maliană Aya Nakamura să interpreteze piese ale lui Edith Piaf în deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris, vara aceasta? Președintele Emmanuel Macron crede că da, potrivit presei, dar dreapta și extrema dreaptă cred că nu și că, mai mult, artista nu este cu adevărat franceză. Scandalul izbucnit în ultimele zile este o dovadă că Franța este rasistă, spune pentru Hotnews jurnalista culturală franceză Mekolo Biligui, care observă că nu este prima controversă de acest fel în Hexagon care vizează artiști sau sportivi de culoare.
Aya Nakamura, o artistă de origine maliană, este cea mai ascultată cântăreață franceză din lume, unul dintre hiturile ei, Djadja, se apropie de un milion de vizualizări pe Youtube, iar anul trecut a făcut istorie când a vândut în întregime biletele pentru trei concerte la Paris în doar 15 minute.
Dar informația cum că artista ar putea cânta în deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris de vara aceasta în urma dorinței lui Emmanuel Macron, interpretând printre altele piese ale lui Edith Piaf, a stârnit o reacție violentă din partea dreptei și a extremei drepte, inclusiv a lui Marine le Pen, din partea unor jurnaliști sau a unor grupuri radicale precum Les Natifs.
„Suntem la Paris, nu în piața din Bamako”, spunea un banner desfășurat de membrii acestui grup naționalist, cu referire la orașul în care s-a născut Nakamura.
Așa de multe și de vehemente au fost reacțiile împotriva artistei, pe numele ei real Aya Danioko, încât Parchetul din Paris a deschis o anchetă pentru presupuse abuzuri rasiste. O plângere a fost depusă de Liga Internațională împotriva Rasismului și Antisemitismului.
În apărarea lui Nakamura au sărit politicieni de stânga, ministra Sporturilor Amélie Oudéa-Castéra sau cea a Culturii Rachida Dati, dar și vedete precum fostul fotbalist francez Lilian Thuram.
Macron nu a confirmat încă dacă chiar și-a dorit ca Nakamura să fie capul de afiș al ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice, așa cum a informat L’Express, iar sondajele arată că publicul își dorește de fapt alți artiști.
Dar reacțiile politicienilor de dreapta și ale moderatorilor TV, care au afirmat că Nakamura nu era cumva suficient de franțuzoaică, au expus diviziunile sociale și prejudecățile care amenință să umbrească Jocurile Olimpice, spun criticii, într-o perioadă oricum tensionată de campania pentru alegerile europarlamentare din iunie, unde extrema-dreaptă esre favorită.
„În contextul actual, Franța își ascunde din ce în ce mai greu rasismul”, a observat pentru Hotnews Mekolo Biligui, jurnalistă franceză pe teme culturale, specializată în muzica rap.
Ce este eleganța franceză?
Născută în Mali, Nakamura a crescut într-o suburbie din nordul Parisului, Seine-Saint-Denis, exact una dintre comunitățile pe care organizatorii Jocurilor Olimpice de la Paris au promis să le pună în valoare cu această ocazie.
Unii criticii muzicali francezi susțin că nici o altă cântăreață din istoria Franței – nici măcar Piaf în perioada postbelică – nu a avut o asemenea anvergură globală precum Nakamura, cu fani pe toate continentele, din toate clasele sociale, medii și vârste.
Muzica ei este, spun acești experți, în mod clar franceză influențată de zouk pop-ul franco-caraibian din Guadelupa și Martinica, amestecat cu ritmuri afropop.
Însă mai mulți oficiali, persoane publice și grupuri extremiste au sugerat că artista nu întrunește standardele franceze.
Unul dintre ei a fost liderul de dreapta al Senatului, Gérard Larcher, care a susținut că Nakamura nu vorbește bine franceza. Mai vehementă a fost Marion Maréchal, nepoata lui Marine Le Pen, acum în partidul extremist al lui lui Eric Zemmour, Reconquête.
„Au ales în mod deliberat să arate o Franță multiculturală. Dar Nakamura nu reprezintă limba franceză”, a spus ea.
Jurnalista Mekolo Biligui este în dezacord.
„Pentru început, majoritatea francezilor nici măcar nu stăpânesc bine limba limba lor maternă. Franceza este o limbă complicată. Apoi, Aya folosește argoul, așa cum o fac mulți cântăreți francezi de zeci de ani”, a spus ea.
„De la Piaf la Renaud, argoul a fost folosit dintotdeauna. Fiecare regiune are propriul argou, expresiile sale, felul său de a vorbi. Este și modul în care evoluează limba. Dacă o limbă nu mai evoluează, este moartă, ca latina! Așadar, Aya se înscrie perfect în tradiția franceză și cântă în franceză!”, a explicat ea.
Cât despre nevoia unei eleganțe franceze, exprimate de mulți opinenți, Biligui este clară.
„Ce este eleganța franceză? Cred că este doar un alt mod de a o descalifica. Pentru că nu cred că totul este elegant în țara asta, mai ales această polemică, și cu atât mai puțin dreapta și extrema dreaptă”, spune ea.
„Președintele Senatului a spus chiar că Aya Nakamura este vulgară, în timp ce un cântăreț precum Serge Gainsbourg făcea apologia incestului”, a adăugat jurnalista.