Sari la conținut

Ion Iliescu vorbește despre „democrație sănătoasă, care presupune iertare și adevăr” / „Regret anumite episoade din primii ani de după Revoluţie. Era inevitabil”

Ion Iliescu susține că, privind retrospectiv, regretă unele episoade din primii ani de după Revoluţie, dar consideră că „ce s-a întâmplat era inevitabil, iar ce nu s-a întâmplat era imposibil”. Fostul președinte mai spune, în primul interviu acordat după mulți ani, că România „e încă o țară a postdecembrismului, a postcomunismului” și că ar trebui „un brand de țară care să dea un profil identitar, altul decât România scoasă din comunism”.

Fostul președinte Ion Iliescu, care duminică a împlinit 94 de ani și care nu a mai avut nicio apariție publică din martie 2017, când a mers la Parchetul General, în Dosarul Revoluției, a făcut aceste declarații într-un interviu acordat consilierului său Ionuț Vulpescu, fost ministru PSD al Culturii și actual deputat.

„Populismul a devenit viral în România contemporană”

Întrebat crae crede că este marele risc ca țară, astăzi, Ion Iliescu a spus că „populismul a devenit viral în România contemporană”.

  • „El a generat marea pandemie morală a societății noastre, față de care publicul nu a făcut anticorpi.
  • Golănia a fost interpretată drept cinism, circul drept spirit ludic, demagogia ca mesianism providențial.
  • Din aceste pricini, chiar partidele politice au intrat în competiția pentru populism, iar electoratul a început să privească la cine e dispus să dea mai mult, nu cine e capabil să facă mai mult.
  • Unii au încurcat lucrurile și au pus semnul egal între populism ca set de măsuri guvernamentale pentru sprijinirea unor categorii sociale vulnerabile, ceea ce în mod tradițional face parte din discursul și acțiunile stângii, și populism ca arta sforarilor politici, care seduc electoratul și se duc la final de mandat, fără a face nimic din ceea ce au promis.
  • În timp, asta e îngrețoșat electoratul și, prin urmare, a apărut în cote îngrijorătoare un fenomen periculos pentru democrațiile participative și reprezentative: absența la vot.
  • Ignoranța societății civile față de scena politică a alimentat tensiunile dintre clase, pentru că pare că nu e nimeni care să rezolve aceste decalaje și atunci oamenii aleg să trăiască de azi pe mâine și să își facă dreptate cu mâna lor. Corelate, aceste derapaje au creat un teren fertil pentru radicalisme și polarizări, pentru xenofobii, naționalisme excentrice, discursuri anti-sistem”, a declarat Ion Iliescu, în primul său interviu acordat după mulți ani.

El a mai spus că „faptul că sistemul e de vină pentru unii politicieni a devenit o cortină de refugiu: greaua moștenire îi apasă pe toți”: „Ce au moștenit? O Românie liberă. Forme de libertăți pentru care mulți nu au luptat, dar pe care toți le-au primit. Faptul că populismul s-a amplificat în ultimii ani nu e de mirare: e consecința absenței voinței politice de a construi ceva”.

Ion Iliescu a mai susținut că „României îi lipsește un profil identitar care să o facă să depășească populismul feroce” și încă „este o țară a postdecembrismului, a postcomunismului”: „Unora nu le place postdecembrismul, au devenit alergici la el. În regulă: atunci să facă un brand de țară care să dea un profil identitar, altul decât România scoasă din comunism în urmă cu mai bine de 30 de ani”.

„Adversarii politici se respectă mai puțin. Au feudalizat domenii de intervenție”

Întrebat despre cum arată România de azi, Ion Iliescu a susținut că a lăsat în urma sa „o Românie modernă, liberă și o societate open-minded”, vorbind despre memersurile făcute pentru integrarea în UE și NATO:

  • „E ceva în felul de a fi al României de astăzi care arată că e prinsă într-o oarecare stagnare. Mai simplu spus, inițiativele ei de modernizare politică au încremenit pentru că ceea ce ar fi extraordinar de dificil azi, dar nu imposibil, la masa partidelor, e un Consens de la Snagov, adică o cooperare între rivalii politici, dincolo de vanitățile lor provizorii, pentru binele de lungă durată al României. (…)
  • Ce mi se pare însă semnificativ în plan moral e că astăzi adversarii politici se respectă mai puțin. Au feudalizat domenii de intervenție, au subestimat capacitatea dialogului, au ratat profesioniști. Văd mulți meșteri, nu maeștri ai politicului. Iar asta se traduce în vulnerabilitățile politice ale societății noastre. Dacă România a avut reușite și căderi, succese politice și eșecuri lamentabile, ele sunt nu opera unui individ, ci a unei societăți”.

„O democrație sănătoasă presupune iertare, nu uitare, și adevăr, nu mistificare” / Regret anumite situații

Ion Iliescu a fost întrebat de Ionuț Vulpescu și care consideră ca este cea mai mare realizare a mandatelor sale, dar și cea mai mare nerealizare, el spunând că preferă ca „istoria să expună acest bilanț”:

  • „Istoria, nu manualele de istorie, scrise după simpatiile și antipatiile autorilor lor.
  • Cea mai mare realizare din mandatele mele ține de modernizarea României în acești trei pași: o Constituție pe măsură, pentru o țară integrabilă și integrată în UE și NATO. (…)
  • Când oamenii trec de la un regim în care ei nu contează și nu există la o formă de democrație perfectibilă, prima tentație e ca fiecare să fie pentru sine. Eu mi-am dorit ca România să fie împăcată cu ea însăși.
  • De aceea, m-am străduit ca relația cu Regele Mihai să fie una firească, invitând la reconciliere națională, am omagiat rolul enorm pe care Europa Liberă l-a avut în comunism și am înființat Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, condusă de Elie Wiesel, pentru elaborarea unui Raport final.
  • Nimeni nu se poate vindeca de traume până nu le recunoaște. Iar România trebuia să și le recunoască, să le descrie, și să se educe în a le depăși.
  • A fost importantă pentru mine și această tranziție morală, nu doar aceea economică. Pentru că o democrație sănătoasă presupune iertare, nu uitare, și adevăr, nu mistificare. Retrospectiv, regret anumite momente, episoade, situații, întâmplări din primii ani de după Revoluție, dar, cum spunea cineva, ce s-a întâmplat era inevitabil, ce nu s-a întâmplat era imposibil”.

În interviul publicat în ziua în care a împlinit 94 de ani, Ion Iliescu vorbește pe larg și despre începuturile sale în politica comunistă și despre relația cu Nicolae Ceaușescu.

Iliescu nu a mai avut nicio apariție publică din martie 2017, când a mers la Parchetul General, fiind citat de procurori în dosarul Revoluţiei, în care a fost trimis în judecată pentru infracţiuni contra umanităţii. Între timp, dosarul a fost plimbat între Parchetul Militar și instanța supremă, care în 24 februarie 2023 a decis să trimită acest dosar Curții de Apel București, pe motiv că ar fi de competența acesteia pentru că în acea perioadă Ion Iliescu nu era președinte al României.

Etichete:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site foloseşte cookies. Continuarea navigării implică acceptarea lor.
Am înţeles!