Parte a experienței mai largi a Diasporei, viața studenților români este complexă și imposibil de prins în alb și negru. Este o viață cu multă singurătate, dar și cu progrese, așa cum o descriu tinerii intervievați de ziariștii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț. Cei doi reporteri de la Teleleu.eu trăiesc de ani de zile printre compatrioții din Europa.
Ioana Babău, 21 de ani, este studentă în anul III la Psihologie la Universitatea din Leiden, în Olanda, și își dorește ca după facultate să lucreze cu pacienți cu boli terminale sau cu persoane care au pierdut pe cineva drag. „Dar mai întâi va trebui să-mi vindec rănile deschise”, spune ea.
Leiden este oraș universitar încă din anul 1575, iar timp de patru secole a fost unul dintre cele mai importante centre științifice din Europa – e poreclit „Orașul descoperirilor”. Universitatea din Leiden este cea mai veche din Olanda și una dintre cele mai bune din Europa, cu 13 câștigători de premiu Nobel.
Ea a învățat dintr-a V-a până într-a XII-a la Colegiul Național Moise Nicoară, cel mai prestigios liceu din Arad, unde s-a simțit adeseori presată de profesori și copleșită de volumul mare de teme. „Nu mi se pare normal ca la o vârstă așa de fragedă, 11-12 ani, să am asemenea emoții la ore”, povestește Ioana.
„Câteodată aveam dureri de stomac înainte de teste sau înainte de ascultatul la tablă. Mi-era frică să vorbesc în public și tremuram efectiv. Era o presiune groaznică când știam că pot să fiu ascultată în fața clasei. Gândindu-mă acum, eu sunt convinsă că era o anxietate care se putea diagnostica, pentru că la 12 ani să tremuri așa când începe ora nu e normal.”