Între 6 și 9 iunie, în cele 27 de țări membre ale UE au avut loc alegeri pentru Parlamentul European, care se desfășoară la fiecare cinci ani. Rezultatele acestor alegeri au arătat că următorul mandat din Parlament va fi dominat de o majoritate covârșitoare cu vederi pro-europene și pro-ucrainene.
Cele trei grupuri politice principale au rămas neschimbate, printre acestea numărându-se Partidul Popular European (PPE), care a ocupat primul loc, fiind singurul partid care și-a sporit popularitatea și a obținut 184 de locuri. Reprezentanții acestui partid sunt hotărâți să continue sprijinul pentru Ucraina, după cum a declarat președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Celelalte partide, comparativ cu alegerile din 2019, și-au pierdut din popularitate. Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților, de centru-stânga, a ocupat locul al doilea, cu 139 de deputați. Pe locul al treilea s-a situat grupul liberal-centrist pro-european “Renew Europe”, cu 80 de locuri. Reamintim că Parlamentul European are în total 705 locuri.
Îmbunătățirea poziției partidelor cu vederi extremiste de dreapta reprezintă un semnal negativ pentru majoritatea grupurilor liberale. Victoria partidului “Adunarea Națională” al lui Marine Le Pen a împins în afara competiției partidul lui Emmanuel Macron, ceea ce l-a determinat să convoace alegeri parlamentare anticipate în Franța. Coaliția cancelarului german Olaf Scholz a cedat locul său în favoarea a două partide: Uniunea Creștin-Democrată și partidul pro-rus “Alternativa pentru Germania”.
Printre partide se numără și reprezentanți cu vederi pro-ruse, al căror obiectiv este promovarea narațiunilor Kremlinului pe scena internațională și slăbirea sprijinului UE pentru Ucraina. În general, poziția lor în Parlamentul European s-a îmbunătățit oarecum, însă partidele cu vederi pro-europene și pro-ucrainene continuă să domine.
Kremlinul pariază pe partidele de extremă dreapta, după ce a declanșat un război major în centrul Europei. Din 2022, Rusia își promovează cu și mai multă intensitate politica în UE, având un oarecare succes datorită numărului semnificativ de politicieni cu vederi pro-ruse. Cu toate acestea, radicalii de dreapta nu se înțeleg întotdeauna între ei, având puncte de vedere diferite asupra anumitor subiecte, în special în privința agendei politice. Ca urmare, este posibilă o intensificare a contradicțiilor dintre ei în Parlamentul European, ceea ce ar putea duce la o activitate neorganizată.
Partidul premierului pro-rus al Ungariei, Viktor Orban, a scăzut în clasament, obținând mai puține locuri decât se aștepta. În schimb, opozantul maghiar Péter Magyar și partidul său “Tisa” au avansat, ceea ce ar putea constitui un obstacol pentru vederile pro-ruse ale lui Orban și încercările sale de a le promova în UE.
În Italia, partidul “Frații Italiei” condus de Giorgia Meloni a câștigat alegerile, permițându-i liderului său să exercite o influență mai mare asupra politicii UE decât înainte. În Slovacia, partidul pro-occidental a câștigat la limită, obținând un loc în plus față de grupul pro-rus slovac. În Polonia, două partide, “Coaliția Civică” și “Lege și Justiție”, au obținut același număr de locuri. În Belgia, partidele de dreapta și de extremă dreapta au devenit lideri.
În continuare, este planificată și alegerea noului președinte al Comisiei Europene pentru următorii cinci ani. Analizând rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European, se poate presupune că Ursula von der Leyen, liderul principalului partid PPE, ar putea ocupa din nou această funcție. Dacă va fi realeasă, acest lucru va fi un semnal pozitiv pentru majoritatea țărilor europene și pentru Ucraina, deoarece ea condamnă agresiunea rusă și pe cei care susțin regimul lui Putin.
Alegerea președintelui Consiliului European, a șefului diplomației și a persoanei responsabile pentru apărare va juca un rol la fel de decisiv în stabilirea direcției pe care o va urma Comisia Europeană în următorii cinci ani. Creșterea influenței forțelor de extremă dreapta în țări precum Franța și Germania indică o posibilă implicare a Rusiei în aceste procese. Țara agresor investește resurse considerabile pentru a diviza unitatea europeană și pentru a semăna sentimente anti-europene și anti-ucrainene.
Totuși, este probabil că vocea forțelor de extremă dreapta nu va avea un impact la fel de mare ca vocea partidelor hotărâte să lupte împotriva agresiunii și să susțină integrarea europeană a Ucrainei. Liderii europeni trebuie să depună eforturi maxime pentru a împiedica anumite partide să acționeze în favoarea regimului criminal al lui Putin.