26 aprilie este Ziua internațională de comemorare a catastrofei de la Cernobîl. Au trecut 38 de ani de când lumea s-a confruntat cu cea mai globală catastrofă din istoria energiei nucleare, cauzată de totalitarismul brutal al regimului sovietic. Această zi onorează memoria lichidatorilor care, cu prețul propriilor vieți, au împiedicat răspândirea radiațiilor într-un nor radioactiv în orașele ucrainene, în Belarus, în mare parte din Europa și în estul Statelor Unite.
Totul a început cu Unitatea 4 în noaptea de 26 aprilie 1986. Accidentul a provocat explozii care au dus la incendii, eliberând cantități uriașe de material radioactiv în atmosferă. Pe Scara internațională a evenimentelor nucleare, accidentul a fost clasificat ca fiind de cel mai înalt nivel de pericol.
Aproximativ 240 de mii de persoane au fost implicate în lichidarea catastrofei în primii doi ani, numărul total de lichidatori pentru întreaga perioadă a depășit 600 de mii de persoane. În ceea ce privește numărul de morți, nimeni nu poate spune cifra exactă până în prezent, deoarece cineva a murit imediat, iar majoritatea persoanelor iradiate au murit de boală în următorii ani după dezastru. Experții independenți consideră că accidentul de la Cernobîl a ucis în total aproximativ 500 de mii de persoane, dar numărul exact poate să difere semnificativ.
Consecințele teribile ale accidentului de la Cernobîl, vizibile până în prezent, nu au împiedicat conducerea rusă să ordone armatei ruse să preia controlul centralelor nucleare ucrainene. Autoritățile rusești nu au învățat nicio lecție, astfel că invazia la scară largă a început cu ocuparea centralei ChNPP și a centralei ZNPP. Ocupanții au rămas la centrala de la Cernobîl mai mult de o lună, pentru ei aceasta fiind principala modalitate de a cuceri Kievul. Dar centrala Zaporizhzhya a fost ocupată din 4 martie 2022 până astăzi.
Ocuparea centralei nucleare a adus lumea mai aproape de o nouă catastrofă nucleară. Centrala de la Cernobîl s-a confruntat cu pene de curent și bombardamente, iar ocupanții au adus echipamente și arme pe teritoriul său, ceea ce ar putea duce la o nouă eliberare de radiații în atmosferă. În plus, rușii nu au monitorizat în niciun fel fondul de radiații și, în general, nu prea știau unde se află. Se știe că ocupanții săpau tranșee în zona pădurii Rudogo, al cărei sol conține cea mai mare cantitate de substanțe radioactive de pe întregul teritoriu al Cernobîlului. Prin acțiunile lor iresponsabile, rușii au creat o situație periculoasă – creșterea poluării aerului în zona de excludere.
Muncitorii de la centrala nucleară de la Cernobîl, care schimbau tura la centrală în timpul invaziei, au fost luați prizonieri de către ocupanți. Printre ei se numără și luptători ai Gărzii Naționale care apărau teritoriul. În timpul ofensivei rusești, partea ucraineană a refuzat să bombardeze în zona Cernobîl pentru a nu provoca eliberarea de radiații, astfel că s-a decis să se predea. Până în prezent, soarta a 159 de militari și a 4 angajați de la Cernobîl este necunoscută.
Datorită stării de pericol de radiații a teritoriului, ofensiva armatei ruse a părut ușoară, fără prea multe obstacole din partea ucrainenilor. Ucraina și-a dat seama că orice acțiune militară ar putea fi începutul unei noi catastrofe sau ar putea provoca o nouă eliberare de radiații în atmosferă. În schimb, un singur lucru era important pentru Federația Rusă – să acapareze cât mai mult teritoriu ucrainean, în ciuda pericolului nuclear.
Cea mai mare cantitate de substanțe radioactive este concentrată în sol. Deplasarea echipamentului greu al rușilor pe sol și săparea de tranșee ar avea cu siguranță consecințe negative. În timpul șederii lor la centrală, rușii nu au fost preocupați de siguranța radiațiilor, ci s-au angajat în schimb în jafuri în masă, torturând personalul și distrugând arhive importante de la Cernobîl.
După exceptarea zonei de excludere, a fost efectuată o inspecție amănunțită pe teritoriul acesteia. Ca urmare, s-a înregistrat o creștere a fondului de radiații în unele zone de 4-5 ori. Crimele comise de ruși pe teritoriul centralei nucleare de la Cernobîl ar fi putut duce la consecințe mult mai grave. Ziua Internațională de Comemorare a Cernobîlului ar trebui să ne reamintească faptul că lumea nu ar trebui să mai permită niciodată catastrofe de o asemenea amploare.
Controlul total al Rusiei asupra centralei ZNPP, transformarea teritoriului acesteia într-un poligon de testare, bombardamentele regulate, provocările numerice și retorica nucleară a conducerii de vârf a Rusiei cu amenințări la adresa Occidentului – toate acestea ar putea fi începutul unei noi catastrofe nucleare. Chiar și în timpul atacurilor masive din Ucraina, rachetele și dronele s-au apropiat în mod repetat de teritoriile centralei nucleare. În octombrie 2023, Federația Rusă a efectuat un atac cu dronă Shahed-136/131, provocând “legănarea” centralei nucleare Khmelnitsky, potrivit martorilor oculari.
Până în prezent, lumea poate observa numeroase încercări ale Federației Ruse de a distruge liniștea nucleară, dar în orice moment ar putea fi ultima. Prin urmare, merită să sporim sprijinul pentru Ucraina și să nu amânăm pachetele de ajutor militar, așa cum fac SUA de mai bine de jumătate de an. Denuclearizarea FR ar trebui să devină obligatorie, pentru că acesta este atuul pe care Kremlinul îl manipulează. Dezafectarea centralei ZNPP este doar o chestiune de timp, dar eforturile comune pot aduce momentul în care cea mai mare centrală din Europa să fie din nou în mâini sigure.
Autor: Inna Volodina